PROCESUL DE RESTAURARE AL CASEI COMANICI
Proiectul de restaurare a avut două componente:
- Restaurarea vechii construcții – Casa Comanici, înscrisă in Lista Monumentelor istorice în anul 2019 și
- Realizarea unui nou corp, în extinderea primului, pe locul fostei șuri ce fusese demolată.
Vechea construcție, proprietate a vechii familii de boieri Comanici, nu mai fusese locuită de peste 70 de ani, nefiind racordată la nici una din utilitățile moderne (apă, electric, canalizare). Casa a prezentat numeroase degradări structurale survenite în timp ca urmare a tasării pământului, cauzate de nivelul crescut de umiditate datorat preluării ineficiente a apelor fluviale, dar și a execuției deficitare a zidăriei în cele două etape de realizare a casei. Conform datărilor dendrologice, structura de lemn de stejar a etajului datează din jurul anului 1820, fiind construită peste parterul existent, mai vechi.
În anul 2020, s-a aplicat la subprogramul Intervenții de Urgență al Institutului National al Patrimoniului, obținând pe locul 4 o finanțare pentru lucrările de consolidare structurală. După încheierea lucrărilor de consolidare, a fost realizat noul corp și noile instalații, lucrarea finalizându-se în vara anului 2022, cu lucrările de finisare interioară și exterioară.
FOTOGRAFII DIN TIMPUL PROCESULUI DE RESTAURARE
Spațiile parterului au fost puternic afectate de umiditatea prin capilaritate. Intradosul pardoselii din dușumea era de asemenea putrezit. Grinzile planșeului de peste parter prezentau cruste cu diverse depuneri.
Pardoselile din dușumea de la etaj prezentau diferențe de nivel și de 10 cm, datorită fisurilor și a deplasării peretelui dinspre stradă. Mobilierul vechi găsit a fost păstrat și recondiționat.
Deplasarea elementelor buiandrugului a impus refacerea integrală.
Fisuri structurale prezente în peretele ce desparte cele două spații ale etajului.
Parter existent – etaj existent
Au fost decopertate toate tencuielile exterioare refăcute pe parcursul sec. XX cu mortar de ciment, putând fi identificate astfel zonele cu probleme.
Desfaceri în zonele unde zidăria era executată defectuos, în vederea rezidirii și executării unor țeseri corecte (înainte și după).
Calcanul dinspre curte a fost realizat într-o manieră defectuoasă, lucrările de intervenție presupunând refacerea integrală a acestuia.
Având în vedere că majoritatea tencuielilor interioare nu mai prezentau aderență la suport, s-a luat hotărârea decapării integrale a acestora și executarea de noi tencuieli pe bază de var. Pardoselile au fost îndepartate în vederea restaurării.
Pentru elementele din lemn descoperite în zidărie au fost realizate analize dendrologice, acestea provenind din jurul anului 1820-1830.
Au fost refăcute arcele de cărămidă ale ferestrelor odată cu restul de refaceri locale. Si la peretele interior ce separă cele două spații au fost executate lucrări de refacere. Totodată a fost identificat un gol de ușă mai larg, dintr-o etapă anterioară de construcție a casei, luându-se hotărârea păstrării acestui golului de ușă în formă primară.
Lucrări de rezidire la nivelul etajului și de restaurare a planșeului între parter și etaj.
Structura de acces către etaj a fost desfăcută și reconstruită cu zidărie mixtă cărămidă și piatră, cu treptele bloc încastrate în aceasta. Structura de lemn originală a cerdacului a fost pastrată pe poziție, cu ajutorul sprijinelor.
Plafonul de la etaj a fost desfăcut, curățat și remontat după ce au fost realizate lucrările de tencuieli. Deasupra planșeului a fost creată o structură de lemn, care să susțină pardoseala mansardei nou create. Vechea șarpantă a fost remontată ca element decorativ sub o șarpantă nouă realizată corespunzator.
Casa Comaniciu la 1924 și 2022
Constructia casei a fost realizată din zidărie din piatră și cărămidă, cu planșee din lemn masiv, datată din sec. XVIII, atunci aflându-se în mijlocul satului, la intersecția celor două artere principale, pe un platou (punctul cel mai înalt din sat), în imediata vecinătate a celor două actuale biserici. Aceasta prezintă o particularitate, fiind structurată pe înălțime, cu spațiile de locuit la etaj, având un parter cu înălțime joasă, spre deosebire de tipologia frecvent întâlnită în zonă, cu parter peste pivniță.
Casa are acces direct și din stradă, în camera mare a parterului, ce a adăpostit mulți ani șezătorile din sat, înainte să fie transformată în spațiu comercial. Întru păstrarea unei funcțiuni publice a parterului, s-a decis în prezent amenajarea întregului parter ca un spațiu expozițional dedicat istoriei locului, iar etajul să fie amenajat ca locuință.
Pe parcursul șantierului, a fost organizată pentru localnici, împreună cu Ordinul Arhitecților, o prezentare a tehnicilor tradiționale privind intervențiile asupra caselor de patrimoniu, susținută de un cunoscut specialist în domeniu.
